Despre carte: 1990 / Opera lui Giles Cooper pare complet transparentă. Dialogurile sunt simple și fără efort spiritual, intriga se desfășoară cu ușurință, parcă de la sine (doar la lecturi repetate observi cât de priceput pregătește scriitorul evenimente viitoare), personalitățile personajelor sunt expresive și de încredere, până și figura grotescă a lui Gann rămâne. complet uman, în ciuda formalității exagerate a comportamentului său și a comunicării cu subalternii. Realul se conectează cu ușurință cu irealul: Cooper descrie evenimente incredibile ca și cum nu ar fi nimic mai obișnuit. Personajele sunt extrem de necurioase: după zece ani de viață într-un loc părăsit de Dumnezeu, niciunul dintre ei nu s-a interesat de ziare, nu a mers în oraș sau a vorbit cu localnicii Aproape până la jumătatea piesei promite să fie o comedie cititorul se relaxează, reacționează cu multă satisfacție la glume, dar de îndată ce se convinge în sfârșit de „ușurința” genului, scriitorul încalcă regulile jocului: tristețea și simpatia se strecoară în sufletul cititorului ca niște oaspeți neinvitați..